Arhiva mesaje pentru Februarie, 2009

CREION (fr. crayon)

- instrument specific pentru executarea desenelor, a schitelor pregatitoare pentru pictura, sculptura, tapiserie, etc. (v. carton). Pana in secolul 16, creionul era confectionat din argint sau din plumb (v. condei). De atunci grafitul, substanta minerala moale, de culoare cenusie, a devenit un material de baza al confectionarii creionului.

La sfarsitul secolului 18, N. J. Conte (Franta) si J. Hardmuth (Austria) au reusit, prin amestecuri de grafit si argila, sa obtina diferite sortimente de creion (care le poarta numele) cu grade de moliciune diferite (v. conte). Duritatea creionului difera de la H=hard (sau forte) pana la B=black si se numeroteaza de la 1 la 7 (7B=cel mai moale).

In functie de gradul de tarie sau moliciune a creionului se obtin desene lineare foarte precis conturate (Holbein, Ingres, desenele de sculptori) sau desene cu subtile treceri de la umbra la lumina si forme mobile (Degas, Dufy).

In Romania, desenul in creion s-a bucurat de o mare pretuire; au ramas de la Nicolae Grigorescu mii de desene, dar si de la Luchian, Ressu, Pallady, Iser, Steriadi, Tonitza, St. Dimitrescu, s.a.

Creioanele pot fi si colorate; desenele de acest fel dobandesc, prin adaos de culoare, alte caractere estetice, apropiindu-se de acuarela si, uneori, de pictura.

(it. matita; germ. Bleistift, Graphitstift; engl. lead pencil)

- creion gras, creion special, utilizat in desenul litografic pe piatra, in componenta caruia intra coloranti negri (funingine), ceara si sapun.

(fr. crayon gras; germ. Fettstift)

ACUARELA (lat. acqua - apa)

-vopsea in stare solida (pastile) sau vascoasa (pasta in tuburi) care se inmoaie in apa, nu are putere de acoperire, e transparenta

-pictura in aceste culori de apa

-tehnica picturala in doua variante, prin suprapunere peste pete zvantate si pe umed, petele suprapuse fuzionand intre ele; in cea de-a doua varianta,transparenta este insotita si de un efect catifelat, vaporos.

Prin marea bogatie de culori, acuarela se deosebeste de celelalte tehnici prin delicatetea si transparenta culorii. Incepeti prin a folosi culori deschise si suprapuneti dupa aceea culorile inchise.

Singurul alb de care dispuneti este cel al hartiei, deci ramane la alegerea dumneavoastra locurile in care il veti pastra. Acuarela este ideala pentru cei carora le place sa picteze in aer liber deoarece materialul nu este greu de transportat. Acesta se rezuma la o cutie de culori, o hartie speciala pentru acuarela, o pensula, apa si o carpa.

Este indicat sa nu lasati acuarela prea mult la soare, riscati sa se decoloreze, iar culorile din cutia dvs. de acuarele sa se usuce.

• Ea nu trebuie să imite pictura de manuscris in culori de tempera si , mai ales, pictura de sevalet in tempera sau ulei, ci sa (…) iste formele dintr-o culoare fluida, transparenta, vaporoasa (…). Personal, consider ca acuarela apartine picturii si nu graficii. (Schileru, II, p. 118, 134).
• Culorile sint amestecate cu apa si sunt aplicate fara ebosa, cu o pensula moale (…). In unele locuri fondul ramane adesea fara culoare; este ocolit pentru a se obtine o luminozitate maxima. Stratul de culoare urmator se poate aplica dupa uscarea primului strat; se poate picta insa si pe umed. Desenul este eliminat in cea mai mare parte sau in totalitate. (Lutzeler, p. 208).

PICTURA IN ULEI, de la Renastere incoace, cea mai raspandita (desi nu este cea mai durabila tehnica), poate pentru posibilitatile tehnologice si de expresie pe care le ofera: opacitate sau transparenta, matitate sau aspectul “apos”, o executie mai fina sau mai aspra, folosirea pensulei sau a cutitului, retusarea pe umed sau ulterioara.

Dizolvantul care-i da si numele este de provenienta diferita: ulei de mac (mai fluid si mai putin sicativ), ulei de nuca (mai galben si mai fluid), ulei de in fiert si decantat, etc.

Intrucat uleiul distruge cu timpul fibra textila, suportul picturii in ulei se acopera cu o pelicula speciala (grund, doar alb sau si cu imprimatura); dar marea problema a picturii in ulei ramane medium-ul.

Cu pictura in ulei se poate ajunge la tente subtile si la o compozitie minunata. Uscarea este extrem de lunga, la suprafata intre 2 si 15 zile si in profunzime intr-un an, avantajul este ca se pot face retusuri si modelari.

• Toarna uleiul de in intr-o caldare de bronz sau de arama, ori intr-un recipient mare; in timpul caniculei, lasa-l sa stea la soare si daca-l poti tine acolo pana va scadea la jumatate, va fi minunat pentru pictura. (Cennini, p. 94).
• Uleiul de in, cel mai sicativ dintre cele trei uleiuri intrebuintate in pictura, este mai transparent decat uleiul de mac, dar si mai galben deact acesta. (Moreau-Vauthier, p. 70)